- unsoáre
- s. f., g.-d. art. unsórii; pl. unsóri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
unsoáre
Look at other dictionaries:
unsoare — UNSOÁRE, unsori, s.f. 1. Substanţă grasă, uleioasă (de origine animală sau vegetală) cu care se unge ceva sau cineva sau care serveşte la gătit. 2. Faptul de a unge. – Uns + suf. oare. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 UNSOÁRE s.… … Dicționar Român
unsuros — UNSURÓS, OÁSĂ, unsuroşi, oase, adj. Acoperit, îmbibat, pătat de grăsime. ♦ (Rar) Cleios, lipicios. – Unsoare + suf. os. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 UNSURÓS adj. 1. v. gras. 2. gras, uns, (rar) onctuos. (Un obiect unsuros.) 3.… … Dicționar Român
mânji — MÂNJÍ, mânjesc, vb. IV. tranz. şi refl. 1. A (se) murdări, a (se) păta. ♦ tranz. A mâzgăli. ♦ refl. fig. A şi păta onoarea, cinstea. 2. A (se) acoperi cu un strat de..., a (se) unge cu ceva. – Din sl. mazati. Trimis de LauraGellner, 26.05.2004.… … Dicționar Român
alifie — ALIFÍE, alifii, s.f. Preparat farmaceutic de uz extern, compus din substanţe medicamentoase încorporate într o masă onctuoasă şi întrebuinţat în medicină şi în cosmetică. – Din ngr. alifi unsoare . Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
fart — s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic FART s.n. Unsoare pentru schiuri. [< fr. fart < cuv. norvegian]. Trimis de LauraGellner, 21.03.2005. Sursa: DN FART s. n. unsoare pentru schiuri. (< … Dicționar Român
răbuială — RĂBUIÁLĂ, răbuieli, s.f. (reg.) 1. Acţiunea de a răbui şi rezultatul ei. 2. Unsoare preparată din păcură, cu care se ung unele obiecte de piele ca să se înmoaie. [pr.: bu ia ] – Răbui + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
grăsime — GRĂSÍME, grăsimi, s.f. 1. Substanţă unsuroasă răspândită în ţesuturile animale şi în plante, formând, la om şi la unele animale, primul strat de sub piele, care acoperă muşchii. 2. Pată de grăsime (1). 3. Starea, însuşirea unei fiinţe grase (I 1) … Dicționar Român
maslu — MÁSLU, masluri, s.n. Slujbă religioasă creştină care se oficiază pentru un om grav bolnav sau la anumite sărbători bisericeşti şi la care se face ungerea cu mir; slujbă bisericească de sfinţire a untdelemnului pentru mir, oficiată în miercurea… … Dicționar Român
mire — MÍRE, miri, s.m. Nume purtat de bărbat în ziua sau în preajma căsătoriei sale. ♦ (La pl.) Nume dat, în ziua sau în preajma căsătoriei, celor două persoane care se căsătoresc. – cf. alb. m i r ë bun . Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
mulge — MÚLGE, mulg, vb. II. tranz. 1. A extrage, manual sau mecanic, laptele din ugerul femelelor unor animale domestice. ♢ Maşină de muls = aparat destinat mulgerii mecanice. ♢ expr. Vacă bună de muls = persoană sau situaţie care poate fi exploatată,… … Dicționar Român
